Echipa care sta in spatele proiectului Calea Luminii va ureaza Sarbatori Fericite si un an nou plin de impliniri pe toate planurile, Prosperitate, Bogatie, Fericire si sa va  impliniti toate dorintele.Va multumim ca ati fost alaturi de noi in acest an care este aproape de final si va asteptam  in 2012 cu noi proiecte si informati care sa va apropie cat mai mult de sufletul vostru.

Sfantul Apostolul Andrei a petrecut in Dacia 20 de ani!

          Un interviu acordat de ziaristul grec George Alexandrou, autorul uneia  dintre cele mai vaste monografii dedicte Apostolului Andrei (pe care il praznuim pe 30 noiembrie), intitulata “El a ridicat crucea pe geata”, jurnalului ortodox de credinta si cultura “Drumul Emausului” din America, ne dezvaluie un fapt uluitor: Apostolul neamului nostru a folosit “cartierul general” din Scythia Minor timp de 20 de ani!

In urma cercetarilor sale, George Alexandrou a constatat ca, din  uriasul puzzle, reprezentat de teritoriul unde se presupune ca ar fi ajuns Andrei in cele patru calatorii misionare ale sale, lipseste o “secventa” de 20 de ani, cuprinsa intre intoarcerea lui la Marea Neagra din Valaamo (Finlanda) pana la plecarea spre Sinopae si de acolo spre Patras, in Achaia, unde avea sa fie martirizat. Aceasta lunga perioada de timp, conform celor constatate de Alexandrou, Apostolul Andrei ar fi petrecut-o in Dobrogea de astazi, unde isi avea ‘”cartierul general” in Pestera de care traditia i-a legat numele. De aici, ar fi intreprins calatorii evanghelizatoare in restul Daciei, pe Dunare, in sudul fluviului, pe malul Marii Negre, dincolo de Prut si chiar in teritorii mai indepartate. Dupa fiecare asemenea misiuni s-ar fi intors in pestera sa.

Alexandrou explica aceasta lunga ramanere a apostolului  in Scytia Minor prin faptul ca s-ar fi “simtit foarte apropiat de daci  deoarece erau monoteisti. Potrivit lui Flavius Josephus, preotii locului erau ca esenienii: virgini, strict vegetarieni, ca ascetii din desert. Societatea daca era foarte libera, femeile aveau aceeasi pozitie cu barbatii, spre deosebire de societatea greco-romana, dacii nu aveau sclavi. De fapt, erau unici in lume la acea vreme pentru ca nu aveau sclavi. Potrivit traditiilor romanesti si descoperirilor arheologice, dacii au devenit crestini datorita Sfantului Andrei insusi, in primul secol. Este firesc sa se fi simtit ca acasa in randul clerului dac si ca ei sa-l fi acceptat rapid si sa fie convertiti”, mai spune jurnalistul grec in interviul amintit. Alexandrou crede ca Apostolul Andrei a iubit acest loc din Scythia Minor mai mult decat orice, dupa Hristos. “Cred ca Dumnezeu i-a oferit asta ca o consolare deoarece a avut calatorii misionare foarte dificile. Avem descrieri ale unor locuri unde nu a fost bine-venit, de unde a fost obligat sa plece. Lucrurile au fost deseori foarte dificile, mai ales cand a fost la slavi, unde sacrificiul uman era inca practicat. Va puteti imagina: Era obosit sa treaca prin astfel de lucruri si cand a venit la daci… unde grecii si evreii erau acceptati in aceeasi masura si unde existau preoti sihastri asceti, se intelege cat de lesne s-a integrat. Putea sa predice, era fericit acolo. De fapt, dacii credeau ca religia pe care el a adus-o nu era numai mai buna decat a lor, ci si o continuare a vechii religii. Au privit religia nativa ca prevestitoare pentru crestinism. Douazeci de ani inseamna mult si se intelege de ce  romanii isi amintesc de el mai mult decat de alte traditii”, mai spune cercetatorul grec.

A fost Sfântul Andrei martirizat in timpul imparatului Traian?

George Alexandrou acorda o mare credibilitate traditiilor romanesti despre Apostolul Andrei, pe care le considera “cele mai de nadejde”. In baza lor, afirma ca, la vremea martiriului, apostolul ar fi avut 85 de ani, poate chiar 95. Totodata, cercetatorul grec este de parere ca martiriul lui nu ar fi avut loc pe vremea lui Domitian sau Nero, conform traditiilor grecesti, ci la inceputul celui de-al doilea secol, pe vremea domniei lui Traian, intre anii 95 d.Hr. si 105 d.Hr. El ia de baza traditiile romanesti si versiunea Sfantului Grigore de Tours a “Faptelor lui Andrei”, in care se spune ca inainte de martiriu, apostolul a avut un vis in care si-a vazut fratele Petru si pe Ioan Evanghelistul in Rai. Aceasta ar putea fi o referire indirecta la faptul ca apostolii Petru si Ioan murisera deja. Sfantul Epiphanius spune acelasi lucru, la fel si Pseudo-Abdia, episcopul Babilonului. De altfel, traditia greaca plaseaza moartea misterioasa a Sfantului Ioan Evanghelistul din Efes (cum ca ar fi fost ingropat de viu pana la gat si apoi corpul lui a disparut pur si simplu) in anul 102 sau 103 d.Hr. “De fapt, exista si acum cantece populare (romanesti n.n.) care vorbesc despre o intalnire intre imparatul Traian si Sfantul Andrei”, concluzioneaza cercetatorul.

Cele patru calatorii ale Sfantului Apostol Andrei

Conform cercetarilor intreprinse de George Alexandrou, Apostolul Andrei ar fi realizat patru calatorii misionare impresionante, desfasurate intr-un teritoriu vast intins pe trei continente: Asia, Europa si Africa. Iata, in sinteza, posibilul traseu strabatut de neobositul propovaduitor:

Prima calatorie: Gaza -  Lidda, in Palestina- Antiohia – Ancara-Edessa – Urfa (Turcia, in anul 36 d.Hr.) – Bythinia – Capadocia –Galatia – Pontul grecesc – Armenia – Caucaz – Ierusalim; A doua calatorie: Ierusalim –Antiohia –Cipru (cu vaporul) –Ephes (unde s-a intalnit cu Apostolul Ioan) –Antiohia –Niceea –Pont –Georgia –Parthia (Persia) –prin Kurdistan –Cynocefaloi (azi Balachistan, la granita cu dintre Pakistan si Iran – Sogdiana (azi Samarkand si Bokhara in Uzbekistan – prin Pakistan si Afganistan, pe Drumul Matasii) –Massagetae (China)- Altai – Marea Caspica -Kurdistan – Ierusalim; A treia calatorie: Ierusalim (anul 49, imediat dupa primul sinod apostolic) – probabil Egipt – Etiopia- Marile Lacuri (granita din Tanzania, Uganda, Rwana si Congo) – Zimbabwe – Etiopia- Meroe (in sudul Nilului) –Ierusalim; Aceasta misiune a fost una speciala, pentru ca ea a vizat, in primul rand, salvarea Sfantului Matei, capturat de triburi antropofage din zona actualei Zimbabwe. A patra calatorie: Ierusalim (dupa Adormirea Maicii Domnului) –Pont –Georgia –Caucaz – Marea Azov –Donetk (Crimeea) –Kiev- scitii din Ucraina- posibil Novgorod – Lacul Ladoga (Valaam) – posibil Solovki – posibil Marea Baltica – Scotia – posibil Marea Baltica – prin Polonia si Slovacia –Dacia –Sevastopol – Sinopae –Patras; Se observa ca Pontul grecesc a fost vizat in mod special de Andrei. Adica acele orase porturi de la Marea Neagra infiintate de greci. In acest context, se poate afirma ca apostolul ar fi putut ajunge in Scythia Minor inca din prima sa calatorie, unde ar fi putut lua contact si cu populatia autohtona, adica cu stramosii nostri daci. In decursul anilor, a revenit cel putin de trei ori in zona, de unde, in ultima calatorie, a pornit spre locul martiriului: Patras.

Apostolii au strabatut pamantul in lung si-n lat

George Alexandrou este un bine-cunoscut reporter international, de origine greaca, scriitor si comentator politic, absolvent al Universitatii din Grecia, un fost hippiot si calator pasionat, luptator pentru ecologie. A fost directorul unui ziar istoric din Grecia, director de emisiuni de stiri al unui post de radio din Cipru, a coordonat apoi un program saptamanal de stiri la Radio “Vocea Greciei”, pentru grecii din diaspora, calugarii greci ortodocsi din Siberia, imigranti din Pakistan etc. Este casatorit cu Olga, o ucraineanca de origine rusa, si are doi copii.

Este autorul cartii “El a ridicat crucea pe ghiata”, un volum de 1.000 de pagini dedicat calatoriilor Sfantului Andrei, care exploreaza sursele, traditiile, rutele si culturile apostolului, volum pe care il defineste ca fiind “un goblen cultural”. Ideea cartii s-a nascut la Manastirea Noul Valaamo din Finlanda, unde se retrasese sa scrie o carte despre kalash, descendentii lui Alexandru cel Mare de la granita de nord-vest a Pakistanului. Acolo s-a gandit insa ca ar fi mai bine sa scrie o carte despre sfintii karelieni ortodocsi. De la calugari a aflat insa ca Apostolul Andrei a fost in Karelia. Odata ajuns in Grecia, editorul sau i-a sugerat sa scrie despre acest apostol. Asa a ajuns sa cunoasca legende, traditii, obiceiuri, texte etc. despre Andrei, din peste 50 de limbi si dialecte si a incercat sa vada daca diferitele traditii ale calatoriilor acestuia se potrivesc geografic si temporal, daca sunt macar posibile. Acestea toate au fost coroborate cu comentarii scrise despre vizita apostolului intr-o zona, ajungand sa descopere ca spre exemplu, “traditia kazahstana se potrivea din punct de vedere geografic si temporal cu cea sogdiana din Uzbekistan, aceasta era in concordanta cu cea partiana, iar aceasta se potrivea cu traditia siriana. Era ca un tren, un vagon dupa altul, pana cand am ajuns sa-mi lipseasca doar 20 de ani”, declara acesta intr-un interviu realizat de jurnalul ortodox de credinta si cultura “Drumul Emausului” din America. Acesti 20 de ani au fost completati de traditiile si dovezile romanesti. “Cel mai incredibil lucru a fost acela ca, potrivit vechilor traditii romanesti, anii pe care i-a petrecut acolo reprezinta exact perioada care imi lipsea”, spune acesta. In documentarea sa, foloseste traditii scrise din secolele II si III d.Hr. si este convins ca la acea vreme apostolii au putut strabate teritorii vaste, dovada fiind calatoriile din antichitate cunoscute sau hartile lui Ptolemeu, spre exemplu. Autorul monumentalului volum sustine cu argumente ca marginile pamantului pana unde le poruncise Iisus ucenicilor sa propovaduiasca Evanghelia Lui erau foarte exact cunoscute de lumea greco-romana. Astfel, pentru greci si romani, lumea se termina in abis, la antipozi, dupa Capul Prasum din Zimbabwe. “Faptul ca apostolii au reusit acest lucru intr-o oarecare masura este pus in lumina de istoricul Tertullian, care a scris in 170 d.Hr: “Avem diaconi, avem preoti si avem biserici, pana la sfarsitul pamantului.” Apoi descrie locurile: Sarmatia, Africa Subsahariana, Insulele Britanice si Scitia. Teritoriul sarmatienilor, de exemplu, se intindea de la Marea Caspica la lacul Baikal si de la Mongolia pana la Siberia”, mai spune cercetatorul grec.

Indreinul kalashilor din Pakistan si Indreanul romanilor

Pentru realizarea monumentalei sale carti, George Alexandrou a utilizat traditii orale si texte referitoare la Apostolul Andrei din greaca veche, greaca moderna, pontiana si calabriana, georgiana, abhaziana, slavona, sarba, rusa, ucraineana, romana, kalasha, baganda, kurda, etiopiana amharica, copta, araba, siriana aramaica, turca, turcik din centrul Asiei, iraniana, bulgara, engleza veche, engleza, germana, italiana, latina, albaneza, finlandeza, kareliana, armeana si foarte multe dialecte. A fost impresionat sa descopere la oamenii care vorbesc kalasha, din Pakistan, prezenta unui mesager al lui Dumnezeu cu numele de Indrein, si sa constate ca, in romana veche, Sfantul Apostol Andrei era numit Indrean.

O piesa aparte, care parea a nu completa uriasul puzzle

In timp ce traditiile separate din Bulgaria, Romania, Etiopia, ale vechilor aramaici, sirieni, copti, cele din Grecia si cele ale bisericilor care apartin de Roma, referitoare la Apostolul Andrei, se potrivesc toate, Declaratia de la Arbroath-Declaratia Scotiana de Independenta fata de Anglia, din 1320, care spunea ca scotienii au invatat credinta crestina de la Apostolul Andrei insusi, parea a nu se integra in uriasul puzzle. Dupa lungi cautari, Alexandrou a descoperit ca exista in antichitate o ruta care lega Scotia de alte locuri in care se stia ca fusese Andrei. El a identificat astfel un grup de laponi, numiti “oamenii foca”, vanatori de balene, care locuiau pe coasta baltica, unde se stia ca a poposit si apostolul. Acesti laponi au facut in antichitate comert pe mare, din Scandinavia pana la Hebrides, Orkney, Insulele Shetland si nordul Scotiei, unde exista un loc numit St. Andrew’s, care pastreaza si astazi relicve crestine de secole. In secolul I, Roma capturase sudul Britaniei, iar scotienii si pictii din nord, presati de inchiderea comertului in sud, au inceput sa foloseasca aceasta ruta celto-lapona veche, urmata probabil si de apostol. Asa s-ar putea explica mentionarea categorica a prezentei lui in Scotia in documentul amintit.

Apostolul nostru era umil si avea simtul umorului

Din traditiile studiate de George Alexandrou, s-a conturat imaginea si caracterul omului Andrei. Asadar, apostolul care i-a crestinat pe strabunii nostri era un om simplu, umil, dar ciudat. Traditiile din Kurdistan, Valaamo, Etiopia si Persia il descriu la fel. Avea obiceiul  de a fixa pietre mari sau cruci de fier pretutindeni. Cara un baston imens cu cruce. Era foarte modest si nu umbla cu prea multi discipoli dupa el. Nu predica multimilor, ca Petru sau Pavel. Aduna putina companie, precum un staret de manastire. Era in schimb un om cu simtul umorului. In acest sens, unele surse spun ca, atunci cand a vazut pentru prima oara saunele slavilor, la Novgorod, ar fi trimis scrisori prietenilor spunandu-le: ”Acesti slavi sunt niste oameni asa ciudati: se autotortureaza cu crengi de mesteacan”. Radea cand se gandea la acest lucru. A calatorit alaturi de crescatorii de reni din Laponia, cu hunii, a vorbit cu filozofii greci, comerciantii slavi, cunostea birocrati chinezi, a vizitat triburi primitive din nordul Pakistanului si pe berberii din desertul Sahara. A calatorit pe jos, cu barci si canoe, pe cai, pe camile, reni sau elefanti. Fiind foarte modest, nu a iesit in evidenta alaturi de triada Petru, Iacov si Ioan, desi a fost “cel dintai chemat”. Credea ca fiecare persoana pe care o intalneste este insusi Hristos. Traditia copta spune ca a fost persecutat la antropofagi. De altfel, el a mai fost persecutat in Kurdistan, la Sinopae in Pont, la Tesalonic, in Chalandritsa, langa Patras. Din apocrifa “Faptele lui Andrei” reiese ca era un tip inalt, putin aplecat de spate, cu spancene stufoase, care se intalneau deasupra unui nas mare. Avea parul ondulat si o barba carunta, care se separa in doua spre capat. Avea ochii, probabil, albastri.

De ce iconografia il reda intotdeauna batran pe Andrei

In traditia iconografica, Sfantul Apostol Andrei este redat la fel de batran ca si fratele sau Petru, desi, potrivit Scripturilor, Sfantul Andrei era mai tanar decat Petru. Chiar si Leonardo Da Vinci, in celebra pictura “Cina cea de taina”, l-a infatisat tot in varsta, dupa modelul icoanelor vechi existente la vremea lui. In Sinai, la Manastirea Sfanta Ecaterina, unde exista unele dintre cele mai vechi icoane crestine, Sfantul Andrei este pictat tot batran. Acest lucru se explica prin faptul ca in iconografie este redat chipul persoanei asa cum a fost vazut ultima oara. Numai Sfantul Ioan nu este pictat ca un om batran, deoarece a fost binecuvantat de Dumnezeu sa “salasluiasca pana cand voi veni”. Toti ceilalti apostoli sunt mereu portretizati la varsta mortii, intocmai ca si Domnul.

sursa : Gardianul.ro

Spre Calea Luminii

„Strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi cât de puţini sunt cei ce o află” (Matei 7:14). 

Procedeul de 21 de zile, expus în articolul trecut, poate fi aplicat de către persoanele care sunt convinse, în sufletul lor, că li se potriveşte. Jasmuheen consideră că: „În cazul că se simte nevoia să întrebaţi pe cineva dacă această experienţă vi se potriveşte, atunci nu sunteţi încă pregătiţi. Căutaţi confirmarea numai de la Învăţătorul Lăuntric. Dacă nu există îndrumarea interioară clară, nu sunteţi gata”. Este un procedeu care trebuie abordat ca o Iniţiere Sacră, ajutând la contopirea scânteii spirituale personale cu Marele Spirit al Universului. Această conştientizare face posibilă hrănirea cu Lumină, fără a mai fi indispensabilă hrănirea corpului fizic cu hrană materială. Dacă este asimilat acest concept filosofic, nu vor exista confuzii în timpul desfăşurării procedeului de 21 de zile iar corpul fizic nu va fi slăbit sau epuizat în această perioadă de timp. În caz că se doreşte scăderea în greutate, acest lucru se va îndeplini prin reprogramarea corpului pentru a ajunge stabilizat la greutatea perfectă. Nu este indicat ca înainte de acest post să se mănânce mult ca şi când ar fi ultima masă, pentru „a scoate pârleala” din perioada postului, căci după accea corpul va suferi mai mult în timpul eliminării unui număr mai mare de toxine. Se mai recomandă, totodată, eliminarea treptată a cărnii roşii, apoi a celei albe, trecerea la hrana crudă, la supe şi lichide după care vor urma cele 21 de zile.

Această trecere trebuie făcută alături de o stare de acceptare fără tensiuni, ci cu bucurie şi confort sufletesc. În timpul celor trei săptămâni este necesar a trăi într-o încăpere încălzită, liniştită, cu un pat şi, de preferat, cu un fotoliu, multă lumină şi aer proaspăt. Zona din afara locuinţei să fie cu aer curat şi însorit. Hainele să fie confortabile şi călduroase în funcţie de anotimp. Este necesară gheaţă pentru a fi sfărâmată în gură, din când în când şi apoi expectorată, apoi, felii de lămâie, şervete pentru faţă, uleiuri volatile şi un vas pentru ars esenţe precum santal, lavandă, necesare aromatizării aerului, lumânări pentru atmosferă, o cadă pentru îmbăiere şi un scăunel pentru duş, în caz că se va simţi corpul slăbit. Se vor desfăşura activităţi uşoare, artistice, lucru manual, lectură, muzică pentru meditaţie şi relaxare, creaţie. În săptămâna a doua se pot consuma sucuri de portocale sau de mere, cu o concentraţie de 25%, iar în cea de-a treia săptămână, sucuri din fructe, cu o concentraţie de 40%. Este necesar şi un carnet pentru a nota observaţiile. În această perioadă, nu sunt recomandate activităţile grele fizice şi psihice, vizionarea televizorului, vizitele, convorbirile telefonice, muzica cu texte ce influenţează negativ, exerciţiile fizice grele, părăsirea locuinţei sau alte elemente ce ar putea perturba echilibrul psihic.

Trecând corect prin această perioadă, de 21 de zile, spiritul câştigă supremaţie asupra egoului, ceea ce dă sentimentul de libertate, cunoaştere, acceptare şi iubire. Nu este obligatoriu să mergem des la biserică sau să trăim într-o peşteră precum pustnicii, pentru a ajunge la un nivel superior al conştiinţei. Acest procedeu este creat de către minte pentru a ne elibera de ea. Chiar dacă au fost numai asimilate informaţiile despre posibilitatea existenţei materiale lipsită de hrană, fără a urma, practic, un astfel de post, fiinţa nu va mai fi aceeaşi, va avea o altă deschidere către Adevărata Existenţă. Omida nu se luptă pentru

a-şi păstra forma, ci se adaptează procesului de a deveni fluture. Astfel, de la a se târî, ea, trece la zbor.

Alimentele naturale pot hrăni un număr din ce în ce mai mic din populaţia lumii. În această situaţie, a luat amploare producerea de alimente create pe cale industrială, folosindu-se elemente sintetice, ce copiază natura, dar, care, din nefericire, sunt suportate cu dificultate de organism, făcând să-i scadă imunitatea, să-i crească uzura şi să devină mai vulnerabil la afecţiuni. Când stomacul lucrează mai intens, energia vitală este folosită în mare parte la digestie, scăzând nivelul celei necesare pentru deschiderea spirituală. Corpul are nevoie de energie pentru a desfăşura, în paralel, un număr uriaş de procese iar atunci când are loc o digestie greoaie, după mese copioase, el suferă din cauza energiei insuficiente atâtor funcţii. Deepak Chopra, în volumul „Crearea belşugului”, arată că: „Există 6 trilioane de reacţii ce se petrec în corpul uman în fiecare secundă şi fiecare dintre acestea este corelată cu absolut fiecare dintre celelalte reacţii, fiecare eveniment biochimic singular ştie de fiecare dintre celelalte evenimente biochimice, ce se petrec în corp”.

Profesorul Hilon Hotema, în volumul său „Conştiinţa înaltă a omului”, afirma că plămânii şi nu stomacul sunt organele vieţii. Suportul vieţii este coloana vertebrală, nu traseul alimentar. Respiraţia este cea mai importantă funcţie. „Dacă o fiinţă umană ar consuma energie numai prin organele ei respiratorii, aşa cum se întâmpla în Era de Aur timpurie – atunci când se trăia, conform tradiţiei, mii de ani... – boala ar fi necunoscută.” Când omul trăieşte cu radiaţie solară şi aer, primeşte energie vitală suficientă. Plămânii adună energia necesară şi pielea elimină deşeurile din corp. Cu ajutorul hranei materiale este greu de echilibrat necesarul corect de elemente din alimente.

Referitor la a trăi cu Lumină, Peter O’Erbe scrie în cartea sa „Sunt Dumnezeu”: „Corpurile noastre, de exemplu, au capacitatea de a transforma fotonii de lumină solară sau stelară în substanţa nutritivă cerută de corp. Este un fenomen similar cu fotosinteza. Această capacitate va ieşi la suprafaţă, pe plan colectiv, când Omul va intra în supraconştiinţă. Ea poate fi deja dezvoltată în starea de Adevărată Percepţie. Această manifestare nu este un proces conştient. El se produce la nivel de esenţă al sufletului, aceasta însemnând că abilitatea de a-i alimenta combustia internă a corpului fizic direct din electro­nii din eter, fără ocolul făcut prin materia bazată pe carbon, se va face în mod natural. Această capa­citate se va manifesta pe măsura trezirii noastre. Procesul merge mai departe: într-o stare de supraconştiinţă vom înceta să mai extragem energie din Pământ (combustibili fosili, minerale etc.) şi vom transforma Lumina direct în formele cerute de necesităţile noastre de zi cu zi”.

Toate aceste concepte par ştiinţifico-fantastice pentru majoritatea populaţiei Globului. Cei care o susţin par, celorlalţi, a fi pierduţi psihic. Asemenea reacţii au fost nenumărate de-a lungul istoriei, în faţa invenţiilor epocale, dar, după un timp, şocul a trecut şi lumea le-a adoptat. Este suficient exemplul lui Traian Vuia, care, la propunerea sa de a executa un aparat de zbor, Academia Franceză, şi nu un oarecare, i-a răspuns că nu este posibil să se construiască un aparat mai greu ca aerul care să zboare, iar astăzi avem rachete şi nu numai avioane.

Beneficiul corpului fizic, de pe urma parcur­gerii postului, se profilează din punct de vedere al sănătăţii, prin realizarea echilibrării câmpurilor energetice ale sale. Vehiculul nostru pământean devine, astfel, puternic şi îşi menţine această stare, atât timp cât curăţenia fizică se manifestă alături de cea spirituală.

Aceste rânduri le poate citi oricine dar nu vor fi aprobate de toţi iar dintre cei care agrează conceptele expuse, doar o infimă parte le va aplica practic. Cât despre aceştia din urmă, Jasmuheen, susţinătoarea teoriei, dar mai ales a practicării vieţii cu Lumină, recomandă, foarte serios, celor care urmează procedeul de 21 de zile, să se pregătească  foarte bine înainte de a-l parcurge.

 Sursa: Jurnalul.ro

Trăind cu lumină. Vezi care sunt beneficiile postului

Breatharianismul este un concept legat de credinţa că se poate trăi fără a consuma alimente şi apă. El este asemenea fenomenului numit inedie, denumire care în limba latină defineşte postul, reprezentând posibilitatea de a trăi fără hrană. Cuvântul inedie a fost folosit prima dată în religia catolică, în care se susţine că unii sfinţi au putut să supravieţuiască, timp îndelungat, fără alimente sau băuturi, altele decât Euharistia. În Breatharianism se promovează posibilitatea desfăşurării vieţii numai cu ajutorul pranei. În Hinduism, prana reprezintă energia vitală absorbită din Univers.
Ştiinţa consideră că lipsa nutriţiei, pe o perioadă lungă, duce la schimbări structurale ireversibile în organism, la deshidratare şi chiar la deces. Sursele de energie pentru organism sunt considerate a fi, din punct de vedere ştiinţific, carbohidraţii, grăsimile, proteinele. În absenţa acestora, conform legilor existenţei materiale, corpul arde propriile rezerve de glicogen, ţesut adipos, muscular. Practica a dovedit însă că persoane ajunse la un nivel spiritual deosebit pot trăi şi fără a consuma hrană materială. Iar acest lucru a fost demonstrat sub observaţie medicală.
Un exponent marcant, în viaţă, al Breatharianismului este Jasmuheen. Născută în anul 1957, în Ellen Greve, Statul New South Wales, Australia, din părinţi emigranţi de origine norvegiană, avocat de profesie, a îmbrăţişat acest sistem de viaţă de aproximativ două decenii. Trecând printr-un astfel de experiment, ea a afirmat: „Eu pot merge luni şi luni de zile fără a fi nevoie de nimic, decât câte o ceaşcă de ceai. Trupul meu trăieşte cu un alt tip de hrană…”. Jasmuheen, în anul 2000, a pri­mit Premiul Nobel pentru Literatură, pentru volumul „Living on Light”.
Pe această temă au fost efectuate studii ri­guroase. Unul dintre acestea a fost făcut în Ahmedabad, India, în perioada 2000-2001, având o durată de 411 zile, derulat de o echipă formată din 21 de membri şi condusă de medicii Sudhir Shah şi Shah K.K., fost preşedinte al Asociaţiei Medicale din India. Acesta din urmă a declarat: „Postul este o metodă de vindecare prin meditaţie la care participă mintea şi corpul, fapt care a fost dovedit de marii călugări Jain, Sanianis şi Munis din cele mai vechi timpuri. Este necesar a se promova această metodă într-o epocă în care numărul bolilor trupului şi ale minţii creşte vertiginos. Postul ar contribui la menţinerea sănătăţii”. Doctorul Sudhir Shah a participat şi la studiul cazului Prahlad Jani. Acesta este un indian Sadhu, în vârstă de 82 de ani, care, de curând, a declarat că a trăit fără hrană şi apă în ultimii 70 de ani. El a fost investigat în anii 2003 şi 2010 de medicii din Spitalul Sterling, Ahmedabad, Gujarad. În raportul cercetătorilor asupra cazului se apreciază că în perioadele de testări Jani nu a consumat nici un aliment şi nu a băut nimic lichid.
Un asemenea post special este doar o treaptă către înălţare, dar este foarte important pentru a atinge un nivel superior al evoluţiei spirituale. Breatharianiştii promovează, în mod normal, un post cu o durată de 21 de zile. Înainte de începerea postului, este indicat a se intra în rezonanţă cu această cale prin documentare legată de experienţele unor maeştrii ai iniţierii. Acest lucru ajută la diminuarea greutăţilor întâlnite, pentru a putea duce postul la un bun sfârşit, mult mai uşor. Este necesar ca egoul şi mintea limitată la viaţa materială să nu mai controleze major existenţa. Trebuie depăşită credinţa că organismul nu poate rezista fără hrană materială. Această convingere este prezentă numai în mintea noastră, care, astfel, limitează adevărata existenţă.
Societatea promovează concepţia că pentru a fi sănătos este necesară o dietă armonioasă. Dar aceste afirmaţii sunt făcute pentru populaţia obişnuită. Expresia bătrânească „Parcă trăieşte cu aer, maică!” n-a fost spusă degeaba, are un fundament real. A trăi numai cu energie, prana, chi etc., a trăi hrăniţi cu Lumină este un fenomen posibil, legat de experienţa spirituală, de trezire. Lumina hrăneşte şi regenerează corpul.
Fizicul este sclavul spiritului şi al minţii. Succesul realizării postului se poate asigura prin schimbarea convingerilor, concepţiilor de viaţă, printr-o programare mentală făcută corect şi cu o credinţă deosebită în reuşita lui. Nivelul energetic al fiinţei, în mod normal, trebuie să fie înalt. Modificările, în sensul scăderii acestuia, se simt din când în când, cauzate de şocurile de pe sistemul emoţional.
În perioada postului, timpul de odihnă prin somn este înjumătăţit. Sunt suficiente patru-şase ore de somn pe zi. Este posibil să se dimi­nueze timpul de odihnă prin somn până aproape de zero, fără efecte dăunătoare asupra corpului fizic, dar contând la ce fel de tip de energie se racordează persoana respectivă. Conectarea conştientă la energiile înalte ale Universului, prin creşterea spirituală, oferă şi independenţa de somn a fizicului.
Consumând zilnic lichide, acestea trecând prin organism vor fi eliminate. Fără a consuma mâncare solidă, corpul tot va elimina o dată la câteva zile toxine asemănătoare cu nişte excremente de iepure. Sucul de prune consumat, din când în când, ajută la o eliminare mai comodă a acestor toxine. De asemenea, în această perioadă sunt indicate şi clismele.
În timpul postului se micşorează volumul stomacului, ritmul metabolismului încetineşte, corpul fizic pare foarte uşor, iar la începutul postului cade un număr mai mare de fire de păr, după care totul revine la normal. În primele zile ale postului se manifestă dificultatea de a scăpa de ataşamentul emoţional manifestat faţă de hrană, stare care este justificată, căci aproximativ 90% dintre oameni îşi aleg meniul zilnic după motivaţii emoţionale. Cel mai dificil este de stăpânit controlul corpului mental. Un post prelungit ascute toate simţurile. Simţul gustului, fiind singurul dintre acestea nesatisfăcut în această perioadă de viaţă fără hrană, va fi cel care suferă cel mai mult.
O masă copioasă, pentru a fi digerată, cheltuieşte un procent de până la 60% din energia corpului. Dacă digestia nu mai are loc în timpul postului, energia este redirecţionată în alte scopuri. Printre acestea se află şi deschiderea sau îmbunătăţirea capacităţilor paranormale. Existenţa începe a fi înţeleasă altfel şi începe să se profileze trezirea către adevărata existenţă. Hrănirea cu energia Universului face să dispară dezechilibrul din corpurile energetice ale fiinţei, dacă acestea există, şi, implicit, eventualele afecţiuni ale corpului fizic.
Omul atrage numai vibraţiile care-i oglindesc propria cunoştiinţă. O coştiinţă curată atrage vibraţiile care asigură sănătatea, pe când una tulburată de informaţii negative aduce afecţiunile în corpul fizic, în ultimă instanţă.
După post, întoarcerea la hrana materială se va face treptat, consumând mai întâi hrană lichidă, fructe, legume, şi apoi se va trece la o dietă normală. Alcoolul trebuie limitat, căci coboară nivelul de vibraţie al câmpurilor energetice. Practicarea postului nu are influenţe nega­tive asupra sarcinii. Copiii care nu doresc să mănânce au vibraţii înalte şi se hrănesc cu energie. Corpul este un biocomputer, mintea deţine pachetul de programe, iar viaţa este rezultatul îmbinării celor două. Dacă cineva doreşte să schimbe aspectele din viaţă îşi poate rescrie programele. Gândirea de calitate aduce viaţă de cali­tate. Gândirea fără limite aduce viaţă fără limite. Dorinţa de a ţine post nu trebuie să fie pusă în practică în scopul scăderii greutăţii, prea mari, a corpului, ci din dorinţa de a creşte calitatea spiri­tului. Pierderea greutăţii şi refacerea sănătăţii se vor produce implicit.


sursa: libertatea.ro

Efectele Rugaciunii si ale semnului Crucii asupra apei si a alimentelor

       Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o  au descoperit,  mecanismul "material" al acestui fenomen divin. "O rugăciune este un remediu puternic", spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologi e al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg .

"Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei."[2]
Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut - a masurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit - "stingerea" completă a cortexului cerebral.

Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută. Pe masură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscută "trezie uşoară, în rugăciune" şi a dovedit ca are o importanţă vitală pentru orice persoană.

Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi afronturi care ne rămân înfipte în minte. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică.

Slujbele bisericeşti ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii. Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în biserică normalizeaza tensiunea şi valorile analizei sângelui.

Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la Cernobîl, instrumentele de masură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacxitatea de măsurare a instrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală.

Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăţi vindecătoare.. De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor.
Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos.
Proteinele viruşilor se încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus A. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect şi mai semnificativ : omoară microbii patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi lacuri. Este chiar mai eficient decât aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetică.

Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire.




A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai mică. Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare.
Astfel, recomandările Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau băutură nu au numai o valoare spirituală, ci şi una preventivă.

Apa sfinţită nu este numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine inofensivă şi poate să vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale.

Spectrograful indică o densitate optică mai mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles sensul rugăciunilor şi l-ar fi păstrat.
Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca..

Singura limită este că vindecă numai pe cei credincioşi.

"Apa "distinge" nivelul de credinţă al oamenilor.", spune A. Malenkovskaia. Atunci când un preot sfinţeşte apa, densitatea optică este de 2,5 ori mai mare, atunci când sfinţirea este efectuată de o persoană credincioasă laică, numai de 1,5 ori mai mare, dar cu un om botezat şi necredincios, fără cruce la gât, schimbările au fost nesemnificative.

Tradus din rusă în engleză de Julia Bulighina. Trad. Din engleză în română Cristina M. C1999-2009 "Pravda Ru"


De fapt, după cum se va vedea, au fost capabili să măsoare unele efecte, dovedind cu mijloacele ştiinţifice actuale ceea ce Sfinţii Părinţi ştiu, prin experinţă, de 2000 de ani, dar "mecanismul" , fiind divin, nu poate fi explicat în termeni omeneşti.

Această putere vindecătoare pe plan fizic, moral şi spiritual a rugăciunii Tatăl Nostru şi a rugăciunii, în general, spusă cu credinţă, am vazut-o cu ochii mei în programul 12 Paşi pentru Alcoolici Anonimi şi Al-Anon (pentru familii afectate de alcoolism).
Oameni care erau la un pas de moarte sau pacienţi în spitale de boli mentale au suferit transformări miraculoase. Nu numai că le-a dispărut obsesia alcoolului, dar au ajuns să aibă o sănătate perfectă. Pentru a-şi menţine această stare, continuă să se roage, să practice cei 12 Paşi şi să se abţină de la orice substanţă cu prorpietăţi psihotrope, inclusiv uneori anestezia la dentist. Părintele Ortodox Melethios Weber, în cartea sa
"Doisprezece Paşi de Transformare" (Twelve Steps of Transformation) explică bazele ortodoxe ale programului, care are efecte pozitive şi asupra neortodocşilor, cu condiţia să aibă credinţă în Dumnezeu.(N. T.)


Articol primit pe:calealuminii@gmail.com

INVATATI CUM SĂ NE OPUNEM RECENSĂMÂNTULUI DIN OCTOMBRIE 2011 CARE ESTE ABUZIV

AZI ÎNCEPE ABUZIVUL RECENSĂMÂNT 2011. 

OPUNEŢI-VĂ STATULUI TRĂDĂTOR!

Evitaţi şi opuneţi-vă recensământului din octombrie 2011. Este un recensământ cu caracter abuziv şi întrebări ce ţin de chestiuni intime ale oamenilor. Să nu lăsăm statul să obţină aceste informaţii pe care apoi le va folosi împotriva noastră.
Acest recensământ nu este făcut de stat de dragul recensământului, ci la cererea unor puteri externe, pentru a înţelege cum să folosească populaţia României în contextul schimbărilor ce vor urma la nivel internaţional.
Un stat trădător trebuie sabotat, nu ajutat cu sinceritate.
CUM EVITĂM RECENSĂMÂNTUL 2011?
Cea mai simplă metodă, nu deschidem uşa. Mulţi pot chiar să nu fie acasă, şi nu poate comenta nici măcar statul de ce nu eşti acasă. Acest lucru îl confirmă chiar Vladimir Alexandrescu, directorul de comunicare al Institutului Naţional de Statistică (INS):
http://www.evz.ro/detalii/stiri/zece-intrebari-si-raspunsuri-cheie-despre-recensamant-950468.html
CUM NE OPUNEM RECENSĂMÂNTULUI 2011?
În cazul în care am deschis uşa din greseală, putem vărsa o minciună standard, pregătită din timp, lăsând ideea că vom fi acasă la o dată ulterioară. Nu semnaţi nimic, cum că vă angajaţi să fiţi acasă la data respectivă. Din momentul în care deschideţi usa situaţia se complică puţin, dar incă vă puteţi opune.
Exemple:
- chiar acum plecam să o duc pe mama la gară, îmi pare rău dar nu pot rămâne că pierde trenul;
- nu mă simt bine, am mâncat ceva stricat de la Mac şi toată ziua am stat pe WC, îmi pare rău dar chiar acum simt nevoia să mă duc din nou la toaletă, ma scuzaţi.
POATE RECENZORUL SA DEA AMENDĂ?
NU! Amenda o poate aplica doar un organ de control, care se şi poate refuza de altfel. Puteţi refuza să semnaţi şi nu are nimeni ce să vă facă. Insă recenzorul nu poate să dea o amendă. Dacă recenzorul spune că l-aţi refuzat şi dvs. spuneţi că nici măcăr nu a bătut la uşa dvs. e 1 la 1 in declaraţii şi nu se poate verifica, dacă nu sunt martori care să declare. Plus că niciun recenzor nu îşi va dori situaţii conflictuale.
REŢINEŢI
Statul doreşte aceste informaţii probabil ca să încarce cu alte biruri o populaţie deja sărăcită şi poate pune nişte taxe ilegale şi celor care lucrează în străinătate.
Nu e prima oară cand statul trădător pune taxe ilegale de genul, prima inmatriculare, asigurarea obligatorie a locuinţelor, pensia obligatorie, etc.

SURSA: http://antirecensamant2011.wordpress.com/

Discurs celebru-Lawrence Ellison, presedintele Oracle. A socat

 Lawrence Ellison, presedintele Oracle a tinut urmatorul discurs, ramas celebru, studentilor care au terminat facultatea Yale. N-a putut sa-si termine discursul deoarece a fost dat jos de pe scena.

 ”Daca ma uit la voi nu vad nici un viitor fericit, nu vad nici un director proeminent. Acuma sigur sunteti bulversati. Asta e normal. Totusi, va puteti intreba, cum vin eu Larry Ellison, care n-am terminatfacultatea ca sa va judec pe voi, studentii celei mai renumite facultati? Stati sa va explic.

Deoarece eu, Lawrence Ellison, al 2-lea cel mai bogat om a planetei, am cazut la facultate si voi nu. Deoarece Bill Gates Microsoft, cel mai bogat om al planetei a cazut la facultate si voi nu. Deoarece Paul Allen, al 3-lea cel mai bogat om al planetei a cazut la facultate si voi nu. Si deoarece Michael Dell, care momentan este doar pe locul 9, a cazut si el de la facultate si voi nu. Si domnul respectiv este in ascensiune.

Acuma sunteti foarte bulversati. Si asta este foarte normal. Dati-mi voie sa va incurajez, n-ati terminat degeaba facultatea si n-ati facut degeaba rost de o diploma. N-ati pierdut 5 ani degeaba, ati invatat sa munciti pentru bani putini, sa va faceti cunostinte si sa faceti cunostinta (mai deaproape) cu cuvantul TERAPIE. Toate acestea sunt foarte utile. O sa aiba lumea nevoie si desalahori ca voi.

O sa aveti nevoie de cunostinte, de programare la terapie la un psiholog. Fiindca voi n-ati cazut la facultate n-o sa fiti niciodata printre primii 10 cei mai bogati oameni de pe pamant. Si va trebui sa va impacati cu un salar patetic de 200.000 dolari pe an, unde salariul il veti primi de la un fost coleg de facultate care a cazut la examene si a fost dat afara. Acuma, probabil va ganditi daca mai e vreo speranta pentru voi? Nici o sansa.

Voi sunteti deja pierduti. deja aveti creierul distrus in proportie foarte mare, irecuperabila. Acu’ ma adresez celor care inca nu au terminat facultatea: LASATI BALTA FACULTATEA, FACETI-VA BAGAJELE SI PLECATI! Nu reveniti! Indepliniti-va visurile! Fiindca sigur va spun ca daca vi se distruge creierul veti disparea mai repede de pe scena afacerilor, decat dispar eu acuma de pe aceasta scena datorita agentilor de paza….”

Sursa:  energienaturala.wordpress.com

Cum ni se fura aurul de sub picioare: se urmareste exproprierea cu forta a locuitorilor din Rosia Montana

Locuitorii din Rosia Montana care nu vor sa isi paraseasca locuintele, in ciuda despagubirilor oferite de compania Rosia Montana Gold Corporation, ar putea fi expropriati “in interesul statului roman”. Actiunea va fi posibila daca proiectul de lege de modificare a Legii minelor nr. 85/2003 va trece in aceasta toamna de Parlament.

Presedintele Traian Basescu s-a lansat intr-o adevarat campanie de lobby pentru dezvoltarea exploatarii miniere aurifere de la Rosia Montana. A dat mai multe interviuri, a fost in zona si a “decretat” – Romania are nevoie de aur si dezvoltarea proiectului minier de la Rosia Montana este extrem de importanta.

Toate declaratiile presedintelui vin sa acrediteze ideea unui “interes national” in cazul Rosia Montana. Coincidenta sau nu, Camera Deputatilor va dezbate, in sesiunea din toamna, un proiect de lege care prevede posibilitatea exproprierii in cazuri de interes public.

Unul dintre cei mai cunoscuti avocati romani, Gheorghe Piperea, vice-presedinte al Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania, afirma ca proiectul prevede ca expropierea terenurilor din zona destinata exploatarii miniere poate sa se faca, in numele Statului roman, de catre titularul licentei de explorare si exploatare a minei.

Mai mult, titularul licentei va avea dreptul, dupa exproprierea initiala, la o noua expropiere pentru terenurile adiacente, daca se va fi dovedit necesar pentru dezvoltarea proiectului minier. In plus, daca cineva contesta in justitie deciziile, acestea se judeca in regim de urgenta, in maxim 7 zile.

Poate ca ma insel, dar proiectul pare a fi redactat in intregime de unele societati comerciale (mai precis, de avocatii lor) Gheorghe Piperea, avocat.

Expunerea de motive arata in esenta cam toate dificultatile judiciare intimpinate de aceste societati in ultimii ani (avize de mediu si avize de urbanism anulate sau invalidate in instanta, certificate de descarcare de sarcini arheologice si exproprieri intirziate fata de planurile de afaceri initiale, lipsa de finantare a autoritatilor centrale sau locale). Bineinteles, proiectul nu se refera la aceste societati in concret, ci la orice potential titular al unei licente de exploatare miniera.

“Similitudinile sunt cel putin ciudate“, afirma Piperea. “Proiectul de lege in sine propune eliminarea certificatului de urbanism, sau dupa caz, pastrarea acestuia doar cu titlu informativ, de fotografie a locului, accelerarea avizelor de mediu si a emiterii certificatului de descarcare de sarcina arhelologica, posibilitatea ca toate sumele necesare acestor procedure sa fie avansate sau suportate, la cerere, de catre titularul licentei“, a mai spus acesta.

Proiectul de lege a fost initiat de doi parlamentari, unul din opozitie (Toni Grebla, senator PSD, presedintele Comisiei juridice din Senat) si altul de la putere (Ioan Ruset, senator PDL, presedintele PDL Gorj).

Art. 10(2) Se declara de utilitate publica lucrarile miniere pentru exploatarea substantelor minerale utile, care se executa in baza unei licente de exploatare Proiectul de lege 549/2009.

Dupa ce a trecut, practic fara nicio dezbatere, de Senat, legea a ajuns, in prezent, pe ordinea Camerei Deputatilor.

Puteti urmari proiectul in detaliu si parcursul legislativ aici.

Interesant este ca in numai 45 de zile, proiectul a fost avizat in regim de urgenta de Comisiile Economica, Buget, Juridica, Industrii, Administratie Publica, Agricultura si Cultura. Si ]Guvernul si-a dat acordul chiar daca, initial, respinsese proiectul cu mai multe observatii si recomandari de modificare. Practic, prin avizul oferit, Executivul a dat “unda verde” legii care va initia procedurile de expropriere.

Art. 21, aliniatul 2: Prevederile legale existente la data acordarii licentei raman valabile pe toata durata acesteia, cu exceptia aparitiei unor eventuale dispozitii legale mai favorabile titularuluiProiectul de lege 549/2009

Zona Rosiei Montane este destul de populata, astfel, pentru a se realiza exploatarea aurifera, proiectul implica stramutarea a 2.156 oameni (958 familii), distrugerea sau reamplasarea a 10 biserici, 9 cimitire, distrugerea a numeroase vestigii arheologice care se grupeaza intr-un ansamblu unic in Europa, apartinand patrimoniului mondial, umplerea cu steril a unei intregi vai – Valea Corna, se precizeaza intr-un document al Camerei Deputatilor.

RMGC are nevoie, pentru proiectul minier, de o suprafata de 1258 hectare, din care mai mult de 1000 de hectare sunt terenuri agricole private, precizeaza expertul Sorana Toma intr-un raport privind implicatiile proiectului Rosia Montana

Pro si contra exproprierii

Un numar de aproximativ 125 de familii au acceptat deja sa se mute. “In multe dintre cazuri insa, aceasta decizie a fost luata datorita presiunilor puternice care s-au facut din partea Companiei asupra localnicilor si datorita faptului ca au renuntat sa mai spere ca pot sa-si pastreze gospodariile si bunurile”, se precizeaza in analiza de pe site-ul Camerei Deputatilor.

In comuna Rosia Montana, un numar de 300 de familii (aproximativ 1200 de persoane), s-au grupat in Asociatia Alburnus Maior, opunandu-se proiectului si refuzand sa isi vanda proprietatile. Pe langa acestea, mai exista inca 5000 de persoane din zona, care sprijina asociatia si care au semnat petitia prin care se opun proiectului. Alburnus Maior nu se opune, in principiu, mineritului in sine, deoarece vechimea activitatii miniere din Rosia Montana este de aproximativ 1871 de ani. Membrii organizatiei se opun doar proiectului firmei Rosia Montana Gold Corporation. Vezi detalii aici.

De la inceputul lansarii campaniei, in anul 2000, aproximativ 1700 de persoane din regiune, care ar fi afectate in mod direct sau indirect de proiect, au semnat petitii pentru anularea acestuia sau chiar au devenit membri ai organizatiei.

“Dupa cum procesul de relocare si stramutare a dovedit, in pofida acestei metode de reparatie, cele mai multe persoane care au fost relocate se afla intr-o situatie mai grava”, a declarat expertul Sorana Toma.

“Chiar daca RMGC propune anumite masuri in afara compensatiilor banesti, acestea sunt insuficiente si ineficiente si singurul lor efect este de a spori dependenta celor dezradacinati fata de proiectul minier. Compensarea este incapabila de a reconstrui modul de viata al populatie, cel de dinainte de relocare. Chiar daca se iau masuri suplimentare, compensarea nu va putea asigura standardul de viata promis de investitori”, a mai spus Toma.

RMGC a anuntat, oficial, ca spera sa demareze productia cel tarziu in 2014, in conditiile in care a obtinut 10 din cele 12 aprobari de la Comitetul de Analiza Tehnica al proiectului.   Constructia minei ar putea dura 30 de luni de la pornirea lucrarilor, iar apoi vor urma 16 ani de exploatare.

Cat aur ascunde Rosia Montana

Rosia Montana reprezinta, de aproape doua milenii, un adevarat ‘El Dorado’ pentru cautatorii de aur. Primii care au scos aur si argint din Muncii Apuseni au fost dacii, iar apoi romanii au transformat Alburnus Maior (vechiul nume al localitatii) intr-o adevarata fabrica de bani. Dupa 2.000 de ani de exploatari intensive, comoara de la Rosia Montana pare inepuizabila.

Potrivit studiilor geologice realizate de Rosia Montana Gold Corporation, firma care a obtinut concesiunea zonei, in munte s-ar afla inca 314 tone de aur si 1.480 de tone de argint.

Din aceasta comoara, ar urma sa rezulte, dupa prelucrare,7,9 milioane de uncii de aur si 29 milioane de uncii de argint, in conditiile in care, potrivit declaratiilor facute pentru DailyBusiness.ro de reprezentantii RMGC, in urma procesului tehnologic se pierde 21% la aur si 40% la argint.   Ca in orice estimare de acest gen, datele sunt relative. Ar putea fi mai mult sau mai putin aur si argint. Un studiu realizat de Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba Iulia estima in 2007 zacamintele de la Rosia Montana la 247,7 tone de aur si 898 de tone de argint.

Daca luam in calcul explozia pretului metalelor pretioase, comoara de la Rosia Montana a ajuns sa valoreze, in prezent, aproape 14 miliarde de dolari, dupa ce, in urma cu patru ani, era evaluata la 5 miliarde dolari.   Compania care dezvolta proiectul minier de la Rosia Montana, este controlata de firma canadiana Gabriel Resources, care detine 80,46% din capitalul social, in timp ce statul roman controleaza 19,31% din actiuni, prin firma Minvest Deva, iar alti actionari cumuleaza 0,23% din titluri.

sursa: dailybusiness

Comentariu Avatar:

Zilele trecute, pe cand ma plimbam prin zona centrala a orasului, m-am intalnit cu un grup de voluntari care strangeau semnaturi pentru salvarea Rosia Montana. Si ma bucur ca ei vorbesc si despre lucruri mai putin cunoscute publicului.
Cei care doresc sa exploateze zona, mai au si alte scopuri decat cele declarate: pe langa aur si argint mai sunt si alte metale care, in viitorul apropiat, vor valora mai mult decat acestea; este vorba despre titaniu,wolfram, uraniu si multe altele care sunt folosite in tehnologie. Muritorii de rand - adica noi, cei care comentam de pe margine -  nu au nici un cuvant de spus in fata conducatorilor care sunt manati din spate de interese oculte. Este bine ca stim ce se ascunde in spatele usilor inchise,e bine ca ne informam, dar daca nu luam atitudine, stim degeaba. Avem liber arbitru? Daca da, sa il folosim. E suficient in anumite momente sa spui NU, asta nu permit sa mi se intample mie sau celor apropiati. Daca spune unul singur nu conteaza, dar daca vom avea curajul sa spunem toti? Asta e intrebarea: Dar daca...?
Si ma bucur ca se strang semnaturi pentru salvarea zonei Rosia Montana pentru ca e un NU adresat celor ce nu mai urmaresc decat intereselor lor, calcand orice in picioare. 

O carte veche de 1.000 de ani răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri

* Dacii scriau de la dreapta la stânga, iar citirea se făcea de jos în sus.

De la daci nu au rămas izvoare scrise. Prea puţine se ştiau despre locuitorii zonei carpato-dunărene, după retragerea romanilor. O carte veche de aproape 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise în această perioadă istorică. A fost scrisă cu caractere dacice, de la dreapta la stânga, şi se citeşte de jos în sus. Vorbeşte despre despre vlahi şi regatul lor. Mulţi au încercat să descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut. Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, în premieră, filele misteriosului manuscris. Dăruită de un grof În 1982, Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revistă publicată în Ungaria de existenţa în arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi. Se spunea că e redactat într-o limbă necunoscută. A facut rost de o copie. Timp de 20 de ani, a muncit ca să-i descifreze tainele. Manuscrisul se afla în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Republicii Ungaria. E o carte legată în piele. A fost păstrată în localitatea Rohonczi până în anul 1907. Groful Batthyany Gusytav a dăruit-o Academiei de Ştiinţe a Ungariei, în 1838. Nu se ştie prin câte mâini a trecut de-a lungul secolelor. “Scriere secretă” După Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, îi scria cercetătorului Otto Gyurk, în legatura cu Codexul: “Se găseşte în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei o carte rară, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secretă, pe care nimeni n-a reusit s-o descifreze până acum. Şi eu am Încercat”. Literele sunt asemănătoare scrierii greceşti. M-am gândit că seamănă şi cu literele feniciene, apoi am încercat pe baza vechii scrieri ungureşti, dar n-a mers. Toate încercările le-am aruncat în foc”. După ce a studiat Codexul, cercetătorul Otto Gyurk a publicat, în 1970, o parte din observaţiile sale într-un articol, în care a încercat să identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre.

Alfabet dacic cu 150 de caractere

Viorica Enachiuc a descoperit că textele Codexului au fost redactate în secolele XI si XII, într-o limbă latină vulgară (daco-romana), cu caractere moştenite de la daci. “Sunt semne care au aparţinut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu legăturile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate în latina vulgară, dar într-un alfabet dacic, în care dominante sunt străvechile semne utilizate de indo-europeni în epoca bronzului”, spune aceasta. Solii şi cântece ale vlahilor Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 şiruri. În text sunt intercalate miniaturi cu scene laice şi religioase. E scris cu cerneală violet. Cuprinde o culegere de discursuri, solii, cântece şi rugăciuni, care include 86 de miniaturi. Consemnează înfiinţarea statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad, între anii 1064 si 1101. “Sunt informaţii despre organizarea administrativă şi militară a ţării ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru şi mare, de la Dunăre spre nord până la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina – cetatea din insula Pacuiul lui Soare”, a descoperit Viorica Enachiuc. “Jurământul tinerilor blaki” Codexul conţine şi versurile unui cântec de luptă, numit “Jurământul tinerilor blaki”, care a fost tradus în felul următor:

“O viaţă, tăciunele Şarpelui,

puternic veghetor,/

Înşelator, să nu primeşti a te uni/

Cu prorocirile Şarpelui, anuale, pentru că lovit/

Vei fi/ Cântecul cetăţii aud îndelung/

Mergeţi vioi, juraţi pe caciulă, pe puternica caciulă!/

Să juri cu maturitate şi cu convingere!/

Să fiu ţie putere vie, trăiesc, în luptă să fiu!/

Alesul jurământ preţuieşte şoimul tău, mergi cu jurământ puternic!” Notă:

Codexul Rohonczi (grafii alternative: Codicele şi Rohonczy sau Rohonc, în toate combinaţiile) este un document controversat al cărui sistem de scriere este inedit şi încă nedescifrat în mod convingător. Este numit după orăşelul Rohonc (Rohoncz e grafia maghiară veche; pe germană Rechnitz, pe croată Rohunac), aflat astăzi în provincia Burgenland din estul Austriei. Membra UNESCO Viorica Enachiuc e absolventă a Facultăţii de Filologie, secţia Română-Istorie, din cadrul Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, promoţia 1963. Lucrarea de licenţă şi-a luat-o în arheologie. E membră UNESCO din 1983. Mulţi ani a condus şantiere arheologice în Oltenia, Muntenia şi Moldova. A cercetat scrierile vechi din neoliticul mijlociu şi epoca dacică. Şi-a prezentat lucrările la conferinţe în ţară şi în străinătate: Austria, Franţa, Germania, Italia, Israel. Burse de studiu a primit în Italia, pe probleme de arheologie, şi in Danemarca, unde a studiat scrierea runică. Aceste fapte nu sunt secrete.

Dar mă întreb şi vă întreb: de ce tac autorităţile politice şi ştiinţifice de la noi? Sau mass media. Pentru că sunt mai importante furturile, violurile sau accidentele auto sau se “vând” mai bine? Incompetenţi nu sunt. Sau au primit ordin să tacă?

DACIA

M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive într-o societate şi trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt tinerii, care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei ce caută un adevăr absolut. Deci pe ei îi îndemn să-şi întrebe profesorii de istorie şi de limba română:

- Cât la sută din Dacia a fost cucerită de romani? Şi dacă profesorul ştie răspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se întindea de la vest la est, de la lacul Constanţa-Elveţia de azi şi până dincolo de Nipru).

Urmează altă întrebare:

- Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei? Şi dacă profesorul va răspunde: numai 164 ani, atunci puteţi merge la următoarea întrebare:

- Soldaţii “romani” chiar veneau de la Roma şi chiar erau fluenţi în limba latină ? Aici le va fi şi mai greu să vă răspundă, căci acei soldaţi “romani” vorbeau orice limbă numai latina nu!

Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau soldaţi din diferite părţi ale imperiului roman, uneori foarte îndepărtate. Găsim Britani din Anglia de azi, Asturi şi Lusitanieni din peninsula Iberică, Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin , din părţile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reţi din părţile Austriei şi Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, până şi Numizi şi Mauri din nordul Africii (C.C..Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130).

Şi ultima întrebare:

- Cum a fost posibil ca într-un aşa de scurt interval istoric TOATĂ populaţia Daciei să-şi uite limba şi să înveţe o limbă nouă, limba latină , de la nişte soldaţi “romani” care nici ei nu o vorbeau?

Când toate popoarele civilizate din lume iniţiază, desfăşoară şi promovează valorile istorice care le îndreptăţesc să fie mândre de înaintaşii lor, găsim opinia unor astfel de “adevăraţi români”, care, nici mai mult, nici mai puţin, spun despre formarea poporului daco-român: “soldaţii romani au adus femeile şi fetele dace în paturile lor şi aşa s-au născut generaţii de copii, care învăţau numai limba latină de la tatăl lor, soldatul “roman”…

Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug şi de pe Nipru, acele soţii şi fete de traco-geţi şi carpi, de la sute şi sute de kilometri depărtare ca să fie “fecundate” de soldaţii “romani”?

După părerea stimabililor, femeile daco-gete erau şi “curve”, ba chiar şi mute, nefiind în stare să-şi transmită limba strămoşească copiilor lor! Cât despre noi, urmaşii lor, cum ne-am putea numi altfel decât “copii din flori” apăruţi dintr-o aventură amoroasă a întregii populaţii feminine daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu “mândrie”, aşteptând apariţia “sâmburilor” noului popor şi grăbindu-se, între timp, să înveţe cât mai repede şi mai bine noua limbă, limba latină , când de la soţii, când de la fiicele lor (iubite ale soldaţilor romani cuceritori) ba chiar şi direct, de la soldaţii romani năvălitori ce le-au înjosit căminele.

La Centrul Cultural Român [din New York], pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altă somitate, de origine română, prof.dr. în arheologie Ioan Pisso, că dacii au învăţat latina , de la romani, prin băile de la Sarmisegetuza lui Traian! De ce prin băile romane şi de la nişte soldaţi cam fără haine pe ei?

Nu prea ştiu ce a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj despre bărbaţii daci, dar cred că nici un român, nici măcar în joacă, nu are voie să facă o astfel de afirmaţie decât dacă….

De fapt tot dânşii ne spun că ne tragem din “doi bărbaţi cu… braţe tari”! Astfel de declaraţii “istorice” te fac să-ţi doreşti să fii orice, numai român nu!

Domnilor , Dacia a fost cotropită de romani în proporţie de numai 14% şi pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman. Este greu de crezut că într-o aşa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi învăţat latina , fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi întâlnit pe soldaţii romani. Dar dacă nu de la romani au învăţat dacii latina , atunci de la cine? – se întreabă aceiaşi demni urmaşi ai lui Traian?

Herodot ne spune că cel mai numeros neam din lume după indieni erau tracii. Dio Casius ne spune şi el: “să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian şi Decebal au fost războaie fratricide, iar Tracii au fost Daci”. Faptul că dacii vorbeau ” latina vulgară”, este “un secret” pe care nu-l ştiu numai cei ce refuză să-l ştie.

“Când sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au trebuit tălmaci, afirmă Densuşianu şi asta schimbă totul. Deci dacii şi romanii vorbeau aceeaşi limbă!” Dacă astăzi se consideră că 95% din cunoştinţele acumulate de omenire sunt obţinute în ultimii 50 de ani, să vedem cum şi noţiunile noastre despre istoria poporului daco-român pot evolua. Când nu de mult s-a publicat teoria evoluţiei speciei umane în funcţie de vechimea cromozomală, s-a ajuns la concluzia că “prima femeie” a apărut în sud-estul Africii.

Următorul pas uriaş a fost în nordul Egiptului, iar de aici, în Peninsula Balcanică. Când profesoara de arheologie lingvistică Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles , California , a început să vorbească despre spaţiul Carpato-dunărean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a început să existe, am fost plăcut surprins şi m-am aşteptat ca şi istoricii noştri să reacţioneze la fel. Dar, din partea lor am auzit numai tăcere. Când profesorii Leon E. Stover şi Bruce Kraig în partea “The Indo-European heritage”, apărută la Nelson-Hall Inc., Publishers , 325 West Jack son Boulevard, Chicago , Illinois 60606 , vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europă a mileniului 5 î.d.H., care-şi avea

locul în centrul României de azi, să nu fim mândri? Când studiile de arheologie moleculară ne îndreptăţesc să ne situăm pe primul plan în Europa ca vechime, nu-mi este uşor să le răspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent alţii despre noi şi nici măcar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea maternă a unor mumii vechi de sute şi mii de ani.

Teoria genoamelor situează spaţiul carpato-dunărean ca fiind, nici mai mult nici mai puţin decât, locul de unde a început Europa să existe, locul unde acum 44.000 de ani sosiseră primele 3 Eve şi primul Adam. Când am scris “Epopeea Poporului Carpato-dunărean” şi volumele “Noi nu suntem urmaşii Romei”, “În căutarea istoriei pierdute” şi “Călătorie în Dacia – ţara Zeilor”, m-am bazat pe astfel de cercetări, dar şi pe cartea unei somităţi în domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford , Anglia , căruia i se publica, în anul 1993, la Barnes&Noble Books, New York , “The History of Civilization” , “The Aryans”. El explorează într-un mod fascinant originea şi difuzarea limbilor în Europa preistorică. Între paginile 176-177 publică şi o hartă arătând leagănul aryenilor în timpul primei lor apariţii; şi minune mare, spaţial Carpatodunărean este cel vizat! Când roata, plugul, jugul, căruţa cu două, trei şi patru roţi apar pentru prima dată în lume pe teritoriul nostru, dacic, când primul mesaj scris din istoria omenirii se găseşte tot pe teritoriul nostru, la Tartaria, când primii fermieri din Europa sunt descrişi pe acelaşi spaţiu, într-o perioadă când Anglia abia se separa de continent şi din peninsulă devenea insulă – 6,500 î.d.H.,

(vezi John North, “A new interpretation of prehistoric man and the cosmos”, 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas , New York , 10020, Chronology), nu-ţi vine a crede că tocmai cei pentru care aduni aceste informaţii formidabile despre poporul şi spaţiul pe care îl ocupa ţara noastră, te decepţionează!

Nu de mult, la Primul Congres Internaţional de Dacologie, Bucureşti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac ne vorbea despre “Codex Rohonczy”, o cronică daco-românească, însumând 448 pagini, scrisă în limba română arhaică, ” latina vulgara”, cu alfabet geto-dac.. Pe fiecare pagină se aflau scrise circa 9-14 rânduri. În text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezintă diferite scene laice şi religioase. Direcţia scrierii este de la dreapta la stânga şi textul se citeşte de jos în sus. Descoperim că în bisericile vechi, daco-româneşti, cultul ortodox se exercita în limba ” latina vulgară”, chiar până în secolele XII-XIII, când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greacă şi slavonă. Codexul cuprinde mai multe texte, ca “Jurământul tinerilor vlahi”, diferite discursuri rostite în fata ostaşilor vlahi înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică privind viaţa voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091, imnul victoriei vlahilor, conduşi de Vlad asupra pecenegilor, însoţit de note muzicale etc. Atunci se miră şi se întreabă, pe bună dreptate, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac: “de ce institutele de specialitate ale Academiei Române au rămas pasive la descoperirea şi descifrarea acestui document istoric, scris în limba dacoromână, latina dunăreană, într-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult înaintea celui latin al romanilor?” Dar, după orientarea ideologică ce o au, cei sus amintiţi ar fi preferat ca acest diamant să

nu se fi descoperit. Academia Română ar fi trebuit să organizeze o mare sesiune ştiinţifică cu caracter nu numai naţional, cât mai ales internaţional. Dar şi ei, la fel ca şi “românii adevăraţi”, vajnici urmaşi ai lui Traian, vor să arate om enirii ce înseamnă să fii umil şi să-ţi dispreţuieşti strămoşii, trecutul şi neamul…

Faptul că NOI, Românii, suntem strămoşii tuturor popoarelor latine şi nicidecum o rudă marginală a latinităţii, ar trebui să ne facă să ne mândrim şi nicidecum să căutam contra argumente, precum cei lipsiţi de înţelepciune care îşi taie cu sârg craca de sub picioare… (Ion Enache)

Sursa:  enciclopediagetodacilor.blogspot.com